Scopul existentei mele

Ce ar fi daca?!

Ce ar fi daca existenta noastra ar avea un scop?!

Ce ar fi daca existenta noastra ar avea un scop evident… de regasire si inaltare?!

Atunci totul ar avea sens si nu am mai fi tristi si singuri niciodata. Cum ai putea sa fii singur atita timp cat esti inconjurat de ai tai?!… de oameni care ca si tine cauta ceva. Si daca ar realiza ca acel “ceva” este atit de aproape…cred ca s-ar prapadi de ras ca nu s-au gindit pina acum la acest lucru. Dar se intimpla si inca des: realitatea! Nu putem vedea aschia din ochii nostri si asta ne impiedica sa fim oamenii impacati cu noi asa cum ar trebui inca de la inceput.

Porunca: Incepe cu sfirsitul!

Calea spre sfirsit: esti demn sau nu sa te reinalti de unde ai venit?!

Grea intrebare daca notiunea timp si spatiu ar fi relative cum sunt, prin urmare ar exista trecutul, prezentul, viitorul, dar doar in clipe de constiinta?

Ce ar determina acest demn sau nu?! Trecutul? Clipele prezente: fiecare zi pe care o traiesti in cumpatare si impacare cu tine? Poti tu influenta sau nu? Cand tu decizi?

Din ce in ce mai dificile intrebari…dar intrebari inutile daca ne amintim de scop: impacate cu tine…fii om echilibrat care nu se lasa indemnat de extreme care reuseste sa se uite la viata ca la un film?! Pe care mainia, gurmandismul, lacomia, lenea, orgoliul, desfraul si invidia nu il termina si nu il influenteaza.

Putem sau nu?!